Poate ati auzit uneori prieteni, cunostinte spunand “Copilul meu a facut o criza de tantrum.” Sau poate chiar copilul vostru a avut un asemenea moment, in care a tipat mult, a plans excesiv sau a avut gesturi agresive. De obicei, tantrum-ul apare la copiii cu varsta intre 1 an si 3-4 ani, dar poate aparea uneori si la copiii mai mari. Ce se afla in spatele acestor momente de tantrum si ce se poate face pentru prevenirea si inlaturarea lor?

Tantrum-ul reprezinta de fapt un semnal de alarma si e important ca parintii sa observe mai atent copilul si sa inteleaga ce incearca sa exprime acesta. Poate fi nevoia de atentie sau modalitatea prin care copilul incearca sa va determine sa-i indepliniti o dorinta, poate fi reactia fata de un gest sau de o intamplare careia nu i-a inteles sensul sau careia i-a atribuit un cu totul alt sens, poate fi o forma de a face fata unei situatii care este stresanta si coplesitoare pentru el. Pentru a intelge ceea ce incearca sa comunice copilul prin intermediul acestui comportament, e nevoie de rabdare, atentie si multa iubire. Comunicand mai bine cu copilul, oferindu-i dragoste si intelegere, il puteti calauzi spre depasirea situatiilor dificile si veti constata apoi ca aceste momente de tantrum dispar. De asemenea, e important sa acordati atentia cuvenita unui alt aspect: faptul ca reprezentati un model pentru copilul vostru si, cum exista momente de frustrare si in viata adultilor, modul in in care voi gestionati aceste momente este un punct de reper si pentru copil, care va prelua din atitudinile si comportamentele pe care le vede la voi.

Primul lucru asupra caruia este bine sa va concentrati este prevenirea momentelor de tantrum. In cazul in care simtiti ca se apropie unul dintre momentele furtunoase, orientati-i atentia  catre o activitate care-i face placere. Sau ii puteti spune, pe un ton cald si linistitor ”Mi se pare ca esti suparat, necajit. Asa e?” In felul acesta, el poate continua discutia si daca vorbeste despre nelinistile lui si-si exprima emotiile, atunci momentul de criza poate fi evitat.

Ce puteti face insa in momentul in care s-a declansat criza de tantrum?

• e important in primul rand sa va pastrati calmul; in cazul in care sunteti furios si incercati sa ascundeti asta, amintiti-va ca, pe langa mesajul verbal, transmiteti mesaje si prin intermediul vocii, al gesturilor sau al posturii corporale. Imaginati-va cat de diferit puteti spune “Linisteste-te!”: pe un ton amenintator, fiind incruntat, atentionandu-l cu degetul aratator si cu corpul aplecat inainte, sau, dimpotriva, puteti spune “Linisteste-te!” pe un ton cald, cu duiosie, cu ochii exprimand dragoste si intelegere si cu mana intinsa, oferindu-i sprijinul vostru;
• evitati sa-i tineti prelegeri despre comportament, pentru ca nu ajuta cu nimic; tensiunea si iritarea il impiedica sa asculte ceea ce-i spuneti;
• in cazul in care simtiti ca tantrumul este provocat de nevoia de atentie, ignorati comportamentul copilului, daca nu exista riscul sa se raneasca el sau alte persoane. Apoi, asigurati-va ca petreceti timp de calitate cu copilul vostru, astfel incat el sa nu mai simta nevoia sa va atraga atentia intr-un mod negativ! Timp de calitate presupune sa va jucati cu el, sa-l ascultati fara a raspunde la telefon in acel moment si fara a avea atentia distribuita intre copil si calculator sau televizor, presupune sa-l implicati in activitati alaturi de voi (de exemplu, sa fiti parteneri in bucatarie, pregatind mancarea lui favorita sau sa “gradinariti” impreuna):
• poate acest moment este creat de copil pentru a va santaja, pentru a ceda insistentelor lui de a-i cumpara o jucarie, sau a merge unde-si doreste el; poate ca el a invatat in relatia cu o alta persoana semnificativa ca aceasta este o metoda care functioneaza! Si in acest caz, ignorati tantrum-ul, pastrati-va calmul si asteptati sa treaca momentul! Fiti consecventi si discutati si cu celelalte persoane (bunici, bona etc), pentru a proceda la fel;
• uneori copilul poate fi intr-adevar foarte speriat de o anumita situatie (o schimbare brusca in rutina zilnica sau un eveniment traumatizant pentru el) si tantrumul sa fie declansat de acest lucru si atunci pentru el este linistitor momentul in care coborati la inaltimea lui si-l tineti strans in brate. Fiti conectati cu el, transmitandu-i in acelasi timp dragostea voastra si starea de liniste, de calm; apoi, dupa ce momentul furtunos a trecut, explorati cu blandete: “Sunt ingrijorat(a) de ceea ce s-a intamplat mai devreme si imi doresc foarte mult sa stiu ce te-a speriat asa de tare. Te rog sa-mi povestesti despre asta.”

Oare dupa ce trece momentul de tantrum mai e ceva de facut? Cu siguranta, da! Iata cateva recomandari:

• ori de cate ori aveti ocazia, invatati-l sa-si exprime emotiile. Puteti incepe prin a discuta impreuna despre eroii din povesti, din desenele animate si puteti discuta si despre situatii din viata reala. In cadrul acestor discutii aratati-i ca este firesc sa fii uneori suparat, furios, spunandu-i in acelasi timp ca este important modul in care-si exprima supararea;
• atunci cand va impartaseste emotiile, spuneti-i: “Imi pare bine ca mi-ai spus cum te simti.” Laudati-l ori de cate ori are un comportament adecvat: “Am vazut cat de furios erai cand Alex ti-a luat jucaria preferata. Spunandu-i insa ca te-a suparat foarte tare si apoi luand alta jucarie, ai gasit o solutie buna. Bravo!”
• antrenati-l intr-un joc de brainstorming intrebandu-l “Ce crezi ca ai putea face atunci cand esti furios, pentru a te calma?”. Gasiti impreuna cat mai multe idei.

Acestea sunt cateva solutii pe care sa le folositi in relatia cu copilul vostru, menite sa previna alte eventuale momente de tantrum. Pe langa acestea, mai este un aspect important asupra caruia va invit sa reflectati: ati analizat vreodata ce ganduri v-au trecut prin minte atunci cand a existat manifestarea exploziva a copilului? Au fost ganduri de genul: “Cum poate sa-mi faca una ca asta?”, “E rusinos, se uita toata lumea la noi!”, “E un nerecunoscator, o face intentionat ca sa ma enerveze!”, “Trebuie sa se comporte frumos!” sau alte ganduri similare? Amintiti-va ce emotii ati simtit. A fost furie, rusine, deprimare? Cum ati reactionat? Cu tonul ridicat, cu gesturi bruste, poate chiar devenind agresiv(a)? Daca inlocuiti aceste ganduri cu unele de genul “E agitat si speriat. Oare de ce?”, “E foarte furios. Oare vrea sa-mi transmita ceva prin comportamentul lui?” sau “Mi-as dori sa se comporte frumos!”, puteti constata ca emotiile voastre sunt in general din acelasi registru, dar de alta intensitate: furia devine enervare, sau poate numai iritare, rusinea devine jena etc. De asemenea, pe langa aceasta scadere in intensitate a emotiilor, veti constata ca si comportamentele sunt altele, indicand toleranta si intelegere.

Daca sunteti intotdeauna “conectati” cu copilul vostru, fiind atenti la nevoile lui, la temerile lui, la ceea ce-i provoaca neliniste si disconfort, inconjurandu-l cu multa dragoste, veti observa ca locul tantrum-ului poate fi luat de momentele de bucurie pe care le veti avea impreuna.