Adolescenta este o perioada a schimbarilor fiziologice si psihologice pe care copiii le parcurg, pe drumul devenirii si maturizarii lor. Este o perioada in care ei se pot intreba “Cine sunt eu?”  sau “Care este menirea mea?” si isi redefinesc imaginea si se repozitioneaza in raport cu lumea inconjuratoare. Dar oare aceasta perioada reprezinta o provocare si pentru parinti? Cu siguranta da! Pentru adolescentii aflati in valtoarea schimbarilor este importanta o relatie calda, apropiata, de respect si sustinere din partea parintilor, insa mentinerea unei asemenea relatii nu este intotdeauna un lucru usor pentru parinti.

E important ca adolescentul sa stie ca poate conta pe sprijinul parintelui ori de cate ori are nevoie, ca poate indrazni sa-l intrebe pe acesta despre acele lucruri despre care ar vrea sa stie mai multe, unele dintre ele considerate tabu (de exemplu: sexul, consumul de substante interzise etc.), sa-i spuna care sunt framantarile lui si sa stie si faptul ca poate sa-si marturiseasca greselile, fara a atrage din partea parintelui torente de reprosuri sau chiar etichetari dureroase sau amenintari.

Apar situatii in care parinti bine intentionati, care-si doresc ce-i mai bine pentru copiii lor, se indeparteaza de fapt, incet, incet de acestia si uneori adolescentii pot ajunge chiar sa aiba un sentiment al instrainarii. Asfel, ei pot ajunge sa-si ascunda fata de parinti emotiile si sentimentele lor, sa poarte o masca a unei stari de bine in preajma acestora. Parintii se pot lasa uneori pacaliti de aparente, ajungand sa-si dea seama prea tarziu de momentele dificile ale copilului lor, de faptul ca acesta a ajuns intr-un impas.

Exprimarea de catre parinte a iubirii sale neconditionate este elementul central care sustine o relatie armonioasa parinte-copil, bazata pe incredere si respect reciproc. Aceasta relatie ii permite adolescentului sa-si exprime deschis nelinistea si framantarile si sa solicite ajutorul parintelui atunci cand are nevoie, cand trece prin momente dificile.

Daca esti parintele unui adolescent, care sunt acele lucruri pe care le poti face in relatia cu copilul tau, pentru a avea o relatie armonioasa?

• fii suportiv si ofera-i posibilitatea de a-si pune in valoare calitatile, acordandu-i independenta pentru a se implica in diverse activitati si proiecte. Daca-i vei limita libertatea de a se implica, ori daca  vei face totul pentru el, sau mai bine spus in locul lui, atunci mesajul din spatele acestor atitudini poate fi perceput ca fiind: “Tu nu te-ai putea descurca!”;
• respecta modul in care adolescentul interpreteaza realitatea; in acelasi timp, ii poti stimula curiozitatea, il poti invata sa exploreze noi posibilitati si sa priveasca lucrurile si dintr-o alta perspectiva;
• identifica punctele lui forte pe care el nu le-a constientizat inca, si sustine-l pentru a si le pune in valoare, acorda-i suport in procesul de “stabilire” a identitatii sale unice, de indeplinire a propriilor visuri! E important sa stii sa eviti capcana unui mod de gandire de tipul: “Ce n-am realizat eu, va realiza ea/el”, si sa-i respecti alegerile;
• atunci cand apare o problema si iti cere ajutorul fii, in primul rand, prezent in relatie, ascultandu-l si validandu-i emotiile (“Inteleg ca te simti trist, dezamagit, esti furios …”). Acesta este primul pas pentru a crea un mediu in care adolescentul sa se simta inteles si sa poata trece apoi catre pasul urmator – rezolvarea acesteia. In procesul de rezolvare a problemei il poti ajuta cu intrebari care sa-l ajute sa identifice cat mai multe solutii posibile, apoi sa le “cantareasca” atent si sa o aleaga pe aceea pe care o considera cea mai potrivita. Atunci cand solutia ii apartine, adolescentul are mai multa incredere sa o aplice si este mai motivat sa o puna in aplicare;
• incurajeaza-l atunci cand are un esec, un rezultat mai slab la un examen; acorda-i suportul tau atunci cand face o greseala; in acelasi timp, fii autentic si ghideaza-l in directia rezolvarii de probleme; daca, de exemplu, bagatelizezi, spunand “Nu-i nimic, hai sa trecem peste asta!”, “Nu era important!” sau “Nu a fost vina ta”, adolescentul se poate simti neinteles si, de aceea, ceea ce poti face pentru a-l ajuta este sa-i validezi emotiile si sa-l ajuti sa invete din greseli, sa gaseasca solutii pentru propriile probleme;
• fii un model pentru el, prin comportamentul tau, prin modul in care gestionezi situatiile dificile (folosirea umorului, identificarea aspectelor pozitive care pot fi valorificate in viitor, considerarea momentelor dificile ca pe un motivator pentru o noua incercare, abordarea problemelor din perspectiva “pasilor marunti” etc); acest lucru este foarte important, in contrast cu prelegerile pe care le poti tine in fata lui (despre ce sa faca sau sa nu faca), prelegeri ce vor fi considerate plictisitoare, enervante, inutile si nu vor avea efectul scontat, ba uneori pot avea chiar efect invers, inversunandu-l pe adolescent sa-si mentina comportamentul cu care nu esti de acord.

Parintele care-si sustine copilul sau devenit adolescent in procesul cresterii la nivelul identitatii sale personale, insotindu-l cu incredere si respect pe drumul dezvoltarii sale, mentine o relatie armonioasa, in care nu exista pericolul ca adolescentul sa se ascunda in spatele unei masti si sa comunice numai la nivel superficial, ci in care el se poate exprima si comporta autentic.